Daca erai obisnuit sa privesti doar cerul sau erai cu nasul pe sus si nu vedeai mai jos de 1,5 metri nu l-ai fi vazut cu siguranta. Ce-i drept, te facea el sa-l observi. Scotea tot soiul de zgomote...Si da...era mai mereu manga. Sincer, ma uitam la el ca la o curiozitate. Asa-l priveau majoritatea. Nu-i stiam nici numele si nici ce poveste are.
Ma amuza infatisarea lui caraghioasa. Era un pitic. Cu fata rotunda, nas carn, par probabil negru putin albit. Mai mereu avea un fes. Jegos, ca si el. Era caraghios. Si poate la fel de caraghios era cainele care-l insotea peste tot. Tot mic, semanau ca doua picaturi de apa...intr-un ocean... Da semanau. Serios!
Nu m-a interesat niciodata persoana lui. Recunosc. Il vedeam adesea beat, si asta imi repugna. Ma amuzau doar povestirile colegilor.
Tin minte cum petrica imi povestea de mistoul pe care piticul il facea candva de el. Trebuia sa plece cu masina. Iar masina dadea in nas....prprprprprp...De nicaieri aparuse piticul. prprprprprpr facea si el. Petrica sa turbeze. Masina: prprprprprprpr. Piticul: prprprprprprprp. Ma omule, lasa-ma ma in pace!!! Piticul radea in hohote.
Si tot asa... si tot asa...rareori mi-era dat sa-lk vad in fata ochilor. Si nici pe altii nu-i auzeam vorbind de el.
Dupa Revelion insa...Lucrurile s-au schimbat.
”Ai auzit ca a murit?” ”da saracul....”. Cine ma? ”Marcel”. Cine ma?„ Marcel, piticul”. Cica de la betie a fost dus la bagdasar. a fugit de acolo. s-a intors aici. Era pitic de centru. de campineanu. a baut pana s-a facut manga. si a adormit in strada asa. dimineata era mai rece decat moartea...de fapt...moarte-l si luase. Si de atunci toti vorbesc de el.
La magazinul de unde ne luam fructe, apa si alte cele exista pana si o cutie de donatii. pentru inmormantarea lui marcel. piticul....
Ba marcele, moartea te-a facut vedeta ma!
Pitesti. 26 decembrie 2013. La doar o zi dupa ce se presupune ca toata tara s-a imbuibat cu sarmale, caltabosi, carnati, cozonac etc..Pendiuc, primarul( cu vreo 20 si ceva de ani vechime al)pitestiului a impartit iar sarmale, mamaliga si tuica la pofticiosi. Pomana a inceput la ora 11.00. Cateva muieri, formau de la 10 si ceva, deja, un inceput de coada...sa fie primele, sa apuce...Erau DECAT 5000 de sarmale totusi...dinti multi in gurile oamenilor...Situatie dificila...
La 11.00 adunarea se impestritase si se inmultise cam pe la fo % de oameni. Vine Pendiuc, isi aranjeaza vreza si cuvanteaza...si dam sarmale...ca doar in Romania exista asa un produs, ca e mancarea noastra traditionala si doar noi le facem asa bune( dom” primar...sarmaua e un fel de paine universala bre. putin fraieri n-au descoperit-o...turcii cel putin...manca mai rau ca noi...)... Si asa un pic electoral, desi am impresia ca nu scapa de primarie prea curand, i-a invitat pe oameni la pomana. Marturisesc. Ma asteptam la mai multa imbulzeala... Da si aia negri de le zice comunitari, politisti comunitari, erau multi...Deci liniste. Intre doua voxuri si un live am avut un pui de timp si de analizat participantii...In primele randuri erau batranii mai saraci ai orasului, si in general saracimea... Mi se parea cumva normal...Dupa care....veneau cizme, bascheti si haine de blana care nu prea inteleg ce cautau acolo...Frate! Sa mor io!!! Pe bune? Si....am inceput sa intreb...de la saracani la bogatani...se laudau toti ca au mancare acasa, basca sarmale si-n papuci...da bune ca sarmalele de la primarie...nu se exista...si parca nici sucu natural de pruna, vorba lui ghita carenupreamaiecioban, nu e asa bun ca-n piata centrala a pitestiului.
Vad o mamaie cu doua portii. Bine imbracata. Nici tristete sau rusine nu avea in ochi si nici colb pe ghete...deci era in grafic...Doua portii doamna? Asa bune sunt? Daaaa. Buneee! Daaa....de ce nu le mancati aici? Pai nu pot aicea, si-mi arata ca mesele de plastic intinse de primarie nu prea sunt de conditia ei....Statul la coada cu saracii orasului...da! Pai si le luati acasa? da! Da acasa nu aveti sarmale? Ba da...da nu sunt ca astea...
Alte haine de blana, alti saraci...alte paharele de tuiculita...Treaba continua aproape doua ore...Cei mai infometati dintre partasi se aseaza de 2-3 ori la rand...Ori la acelasi rand, ori la un altul...ca doar erau 3 corturi de sarmale si unul de tuica...Dar s-a pacalit dom primar...era albastru cortul, nu rosu pesedist...dubios...
Pana si doamnele de servesc recunosc dublele trase de unii oameni cu stomacul mai incapator...dar ii lasa...poate chiar le e foame...
Aproape de ora 13.00 se cam termina sarmalele. Oamenii primariei baga in fata angajatele de la salubritate...ca tare au ostenit si le-o fi facut si lor foame dupa ce-au strans fo mie si ceva de farfurii, paharele, resturi de ardei iute si scobitori! Da! Scobitori! Ca sin astea le-a dat primaria la mancai!
Se termina o oala..., se inchide coada la un cort. Se mai termina o oala, se termina coada si la al doilea cort...printre ture vigilente de privire, localii aia in negru, politistii, unii imbracati ca de interventie si mandri nevoie mare, se asigură ca au si ei puse deoparte niscaiva sarmale...ca prea bine miros!
Si vine momentul fatidic...s--au terminat sarmalele vere!! Aoleoooo! Dezamagire maxima!!! Dai seama...unii nu apucasera sa isi ia portii decat de 2 ori...nu erau satui ca aia de mancasera 3 portii...
Eh! Nu-i bai! aproape in fuga, coada s-a mutat la singurul cort in care se mai servea ceva...ala de tuica! si uite asa...s-a mai prelungit pomana vreo 5 minute...Deja nu mai conta ca nu au prins sarmale...macar tuica...macar ceva...si bataia era buna daca se dadea degeaba...
Sa nu uit de portrete. Pe chipurile unora se vedea foamea. PE obrajii grasi si rosii ai altora se citea ragaiala de c-o zi inainte...ba poate chiar si din dimineata asta...ca doar nu pleaca romanu nemancat de acasa...nici macar cand merge la masa...
Unii stateau resemnati la coada...Altii faceau pe fecioarele....Nu ca le e foame....asa...de socializare...
Fusei la Pitesti, la impartit de sarmale. La intoarcere e portiunea aia de la giratoriul de iesire din oras si pana la iesirea pe autostrada. Noi cu o viteza adaptata conditiilor meteo. In spatele nostru un opel din ala mic, vechi si-n 2 usi, ii dadea flashuri la sofer...Dar nu de aproape, de la fo 300 de metri....Ne depaseste pe dreapta. Vad la volan un kkt. Ii lipsea doar motul. Un pusti cordit cu carnet luat la pitesti si MAMALIGA in geam....ne-a depasit si mergea, cred, cu 5 km pe ora in plus fata de noi....asta cat a mai mers, ca la 50 de metri s-a bagat in stanga la carrefour...bun baiat...tine-o tot asa si-o sa te planga mata ca proasta.
Nu dați cu parul. Abia acum am descoperit cantecul si melodia lui. Visare. E tot ce pot sa spun.
Autopoveste. Cer iertare Inger pazitor. Tu care ma cunosti mai bine
decat ma cunosc eu. Te stiu de prin copilarie. De cand am inceput sa-mi
vad pasii si ochii in oglinda. Mi s-a parut de multe ori ca te vad. De
simtit protectia ta am simtit-o mai mereu. Nu stiu daca te pune Barbosu
sa-mi porti de grija sau e Crucea ta. Stiu ca ma ajuti s-o port pe-a
mea. Cer iertare inger pazitor. Ramai langa mine. Mai am suflet de
de-ncalzit cu aripi mari de ingeri. Si multe povesti de trait. Transmite
Sus acolo, unde domiciliati voi, Barbosu si toata gasca sfanta: Crăciun
Fericit! De nu m-o manca Iadul, oi veni si eu peste ani si ani acolo.
De nu, macar pachet de lumina sa mai aduci prin iad. Intre timp, vezi ca
suntem de serviciu pana aproape de anul nou.
PS: vezi cum iti strangi aripile sa nu se vada-n live!!!
Din Mila Domnului ma trimisera la Manastirea Prislop cand se implineau 24 de ani de la trecerea la cele Sfinte ale marelui Parinte. Nu insist pe trairile de acolo, pe eveniment in sine. Altceva ma roade...
Cand am ajuns acolo, dupa ceva certuri gratuite cu comenduirea din redactie, m-am apucat de treaba. Primul pe lista intervievatilor, parintele duhovnic al maicutelor de acolo. Un batranel simpatic, bun povestitor si mare dornic in a-i zugravi parintelui Arsenie Boca un portret ca de apostol.
In curtea manastirii, cu biserica sfantului lacas pe fundal( lacas sfant, nu locas sfant...da? dragi colegi?) luam interviu parintelui duhovnic care il si cunoscute pe Arsenie Boca. Si la inceput nu era nimeni, apoi au inceput sa se stranga oameni in jurul nostru, pelerini. Unii plangeau. Altii se inchinau. O traire vie, intensa, profunda. Si cum intervievam subiectul, in spatele meu apare o tantica...sa ma traga de maneca...Colegu Robert o tinea pe loc si o ruga sa ma astepte sa termin treaba. Si termin.
Vine la mine.
”Buna ziua
Buna Ziua, spuneti!
Vreau sa ma filmati, sa faceti un reportaj sa ma dati la televizor!(??!!??)
Pai de ce?
Stiti noi am venit tocmai de la bucuresti, vindem si noi aicea la la sfantul arsenie, facme obcei frumos, infrumusetam aicea la parinte!
Ce infrumusetati?
Pai obiceiul asta al nostru, vindem la lume....
(In minte, instant m-am prea socat).
Si care e problema?
Pai stiti, jandarmii ne-au alungat in padure, unde nu vine nimeni si nu am vandut nimic, nici bani de intors la bucuresti nu avem! (incepuse sa mi se faca un pic mila). Stiti, si e pacat, ca noi chiar facem mai frumos aicea la parintele Arsenie cu obiceiul nostru!
Deja spranceana stanga refuza sa-mi stea altfel decat ridicata. Iar pe simpatica mea moaca se citea, zic eu, cu lejeritate, lipsa de simpatie...Ea nimic si nimic...batman, batman!(acilisa la Prislop erau mai degraba batmanite...da asta e alta poveste)
Pai si eu ce sa va fac? E mai greu cu filmarea, incercati sa va intelegi cu ei!
Nu vrea! Nu vrea.... si ne strica noua obiceiul asta frumos care infrumuseteaza aici sarbatoarea la parintele Arsenie!(deja ma stresa).
Va inteleg, dar sincer, daca nu va intelegeti cu ei sau cu maicultele, nu am ce sa va fac.
Daca nu ma filmati dumneavoastra, o sa ma filmeze altcineva, sau ma filmez io si dau materialul la alte televiziuni!!(deja crapam de ciuda)...
Doamna, va rog io, intelegeti-va cu ei!
Vad io ca nu vreti! Da e pacat! Ca noi obiceiul asta frumos l-am mostenit din mosi stramosi!(si pleacă!)
Fă trăi-ți-ar măta! Abia au trecut 24 de ani de când a murit parintele Arsenie Boca...Cam cati mosi si stramosi au trecut de atunci??? Saracu Iisus nu stia cum sa va alunge din templu, iar voi nu stiti cum sa pacaliti oamenii sa intrati inapoi in el(faceti si concurenta la popi si noah...nu se cade..). Deci cum stam cu mosii si stramosii???
Mărie...de ce-ai plecat Mărie să-ngrași pământul? Erau atâția alții culcați în pământ. Și-n somnul veșnic se odihneau toți. Puteai să mai rămâi, să mai râzi. Râdeai rar Mărie, și părea amar râsul tău. Dar totuși Mărie, de ce-ai plecat să-ngrași pământul? Mâca-o-ar moartea de moarte! Te-a luat și pe tine Mărie...Și-o să te plângem Mărie...or să te plângă fii, frații, nepoții. Mai bine stăteai Mărie, nu trebuia să pleci.
De mult nu mai am emotii la volan. Nu ca-s prea priceput, doar ca nu ma arunc mai mult decat ma tine plapuma. Si totusi...
Ieri veneam din Ialomita, prin Stefanesti etc. Drum cu 2 benzi, nu retin zona. Eu pe banda a 2-a. Ea pe prima banda. Un matiz alb. nu l-am bagat in seama la inceput...apoi...incepe șou”!
Tanti avea o problema, nu stia ca daca dai de maneta din stanga volanului poti da semnal...de stanga...de dreapta.... de stanga ii trebuia ei...Nimic! Cum ii aparea ceva, se baga direct in fata...fara nicio remuscare...o las in pace...vorbeam si radeam cu(,) cumnatu. mai incetineam eu, mai...evitam ce sa mai...MErge ea ca vaca ce merge si...surpriza...la un momentdat banda ei se ingusteaza si se transforma intr-o singura banda...a MEA! eram aproape in pe aceiasi linie...eu merg linistit atent la fufa(mai era si fufa batrana, nici sa-i apelezi un ”utu-te” nu mergea). Asta daca vede ca i se ingusteaza banda, da sa se bage pe banda mea, tot fara semnal, tot fara sa se asigure...cum eu eram chiar pe banda de langa...a inceput sa gesticuleze disperata cum ca de ce nu o las pe ea sa se bage! nu vad ca nu mai are banda?!?! Si uite asa...hotarata...da sa intre in mine efectiv....franez putin, sa ne oprim la o discutie...ma roaga pasagerii s-o las in pace...accelerez...vaca ramane in spate...tot gesticuland...
Redactie. Munca. Fiecare neuron alerga disperat prin creier cu o sarcina precisa. I-am impartit pe grupe. Unii sunt pe economie, altii pe energie, finante, banci, fmi, agricultura, transporturi...ma rog...ce domenii mai am eu si sectia mea. Suntem multi: costin; costin anghel, costin raducu, raducu anghel..Doamne ce sectie numeroasa...eu ca sef ma inteleg cam greu cu subordonatii...ai dreaq e si mari toti...da tot ii dovedesc...asaa...deci cum munceam eu in sectie cu colegii incercand sa ma feresc de mumu-ile zilnice si uneori gratuite, primesc pe telefonul personal un mesaj, si de la el... o serie intreaga...
*Am ascuns cadravrul. Ce fac mai departe?*
Arat mesajul eod-ului, aka Petriana. Raspunde ea in locul meu...*Fugiiiiiiiiiiii!*
Raspuns: Fuge dupa mine. Ce fac?
Cu cine glumesc la ora asta?
Cu un asasin mascat.... te iau ostatic daca suni la politie si te bag intr-un borcan*
Ma suna...o voce de fetiscana, accent de la tara...no ca ea e asasinu mascat...ca vine dupa mine...
vai ce dragut...si totusi cine esti? n-auzi? asasinu mascat...(in gandu meu: masca-o-as pe mata...)si ii inchid...
Mesaj: de ce mi-ai inchis? :(
Nu stiu cu cine vorbesc. Nu cred ca stii cu cine vorbesti. Nu-mi plac glumele proaste.
Raspuns: Pai nu ne cunoastem. A fost o gluma. Nu te ambala asa.
Ce dragut....o gluma...sa ma repet... masca-o-as pe mata, sa-ti mai fac un fratyior sau surioara ceva mai intelingent(a)...merge?
Dimineata. Acelasi metrou mancator de oameni, de visae, de spaime si idei. Acelasi sarpe lung incapabil de sentimente si trairi, dar mare amator de oameni. Stau langa usa. Ma gandesc la diverse. La job, la EA, la...nici eu nu mai stiu la ce. Poate nici nu gandesc. Poate nici nu sunt si e doar o umbra in lunga dara lasata de univers in urma lui in timp ce este aruncat ca un zar de sfintii apostoli pe parchetul divin la un joc de table.
La unirii ma apropii de usa. in dreapta nu stiu ce era...in stanga vad doua maini cu unghii zmolite in rosu. atasate de ele un corp durduliu si un par cret vopsit si el spre blond. dadea des din deste si citea si mai des mesajele venite pe mobil. scrisul destul de maricel, privirea mea suficient de buna cat sa-i vad mesajele. avea un ritm nervos de scriere si-si grebla des parul. nervozitate...nu am vazut prea multe. doar ultimul mesaj scris de ea. ”dar tu, tu ce gest dragut ai facut de dimineata?”. Era clar, o discutie cu partenerul de viata. o cearta in care fiecare, probabil, reprosa celuilalt lipsa de atentie, de gesturi, de atentie...si oare nu avea ea dreptate?dar el, care si el ii reprasa acelasi lucru nu avea dreptate?
Si oare gesturile dragute nu erau suparate ca ei doi nu le mai au in dictionar? Nu costa mult. nu costa nimic sa faci un gest dragut la jumatatea ta. si de multe ori nici noi cu noi nu mai suntem calzi, draguti...ori...cum sa mai avem timp de dragalasenii cu ceilalti? si totusi...de ce nu mai suntem draguti? macar cu persoana iubita?
costinanghel: Proud to be...”taranoi”...zice americanii...
IN primul rand, nu nu am acordat gresit..sau ma rog...am acordat gresit, da intentionat, inca nu am uitat toata gramatica...alte e problema...
In Sfantul Concediu care abia s-a terminat, printre multe altele activitati m-am reimprietenit cu tv-ul...cum otv-ul, postul meu dulcolactic... ie cam inchis, a trebuit sa ma multumesc cu chestii total neinterensante precum cele gen discovery...toate bune si frumoase...pana aseara...cand pe travel..sau ceva de genu, un chelios un pic dolofan mergea sa descopere mancarurile ciudate ale americii adica maica sua...nu-i asa, leagan de modernitate, gusturi fine, gurme-uri etc...no...si asta micu dolofanu, cheliosu merge el prin florida centrala...siiii...ce sa vezi...se intalneste si-si strange barbateste mana cu unii proud to be ”tărănoi”...nu zic eu, asa zice aia... si hai sa alcatuim meniul.....broaste...treaca mearga....testoase...hai sictir...; armadilo...adica asta...http://wikifaunia.com/images/0/09/Armadillo4.jpg si printre altele...veverite...cu creier cu tot si capatana...ca cica acolo e tot deliciul....las-o ma in pana mea....pe bune ma? ma izbavitorii civilizatiei...protoiereiii modernitatii...sunteti sanatosi ma? mai zicem de chinezi....dar nici cu voi nu mi-e rusine....hai sictir!
Nu stiu cum o sa fie azi ziua de munca, stiu insa ca doar un pic daca te uiti de jur imprejur ramai uimit de dulcea Românie...sau cel putin...de Bucuresti.
Piata Sudului. Trecerea de pietoni...ROSU mare pentru pietoni. Masinile ruleaza. Apar 3-4 senegalezi de berceni.Rosu pentru pietoni. Unul o ia de nebun pe trecere. O masina aproape ca da peste el. Senegalezul injura. Ceilalti magrebieni il injura pe el. Cioara se apara, Da ce măh? Ăla n-a văzut că eram pe trecere?
Metrou. Zgomot de roti, zgomot de metrou. IN toata harmalaia se aude unul mai tare ca toti. Nu-l vad. Mai merg putin. Dau de tenor. Un mos cu perciuni ca tiriac in glorie, numai ca ăsta era in mizerie...suba pe el, caciula de oaie, pantaloni rosii ca la nunta la moldoveni. Vorbea la telefon. un 6230...cred...mosu nu avea telefon, avea walkie talkie...sau cel putin asa il folosea...nu-l tinea la ureche, ci la gura, pe speaker. nu ii era de ajuns...pentru ca nu auzea el, tipa in telefon, cumva poate aude el mai bine daca tipa la interlocutor...Trebuia sa coboare la aviatorilor...dar pana la urma cobora la pipera...asa zicea el...in tele walkie....
Curve.
Doua tipe vorbeau...tare cum altfel. una mica de statura, curata la ten, blonduta dar insipida. a doua statea cumva intr-o parte...vedeam ca pare mai frumusica...nu-i vedeam fata...era bruneta. par lung, creata, par voluminos...
si vorbeau tare...si blonda o intreaba pe bruneta de ce e suparata? pare si obosita...si bruneta raspunde...a stat pana tarziu sa dea de gigel...gigel e iubitul ei si al dreaq borfaș nu-i răspunde la telefon si mesaje...blonda, fara ragaz mai ceva ca soldatu sovietic, o sfatuieste...paraseste-l! Aia ca hâr...că mâr...bine. De fapt, nu-l părăsi! Înșeală-l!! Păi că hâr...păi că mâr...Nu fi fraieră!! Ce? Crezi că el nu te înșeală? De ce să fi tu fraiera? Să fie el! Mă uitam la ele...drăgălițe Doamne....și mă gândeam ce griji au studentele noastre...și deodată...brusc bruneta se întoarce cumva cu fățău” spre mine...avea oameni buni și nebuni un aparat dentar în gură....mai ceva ca o bară de protecție la mașinile bling-bling de niggări!! Eo cred că ăla de frică nu-i răspunde la telefon...cu fierătania aia în gură...aia nu zgârie! Sfâșie!
Și cum aproape terminasem de studiat cazul...bruneta...încă nehotărâtă dacă să-l înșele sau să-l părăsească...(btw..a înșesa înseamnă că te și fu??nu??)....îi zice blondei cea băgătoare de strâmbe...auzi...mi-aș lua o cafea...crezi că mă lasă cu ea în LICEU????
Intrebare. Pentru românii din Harghita, din Covansa, chiar si din Mures, autoritatile, din 90 incoace au oferit doar indiferenta. Romanii mai exista acolo doar cu sprijinul unor oameni inimosi. Oameni care cu o inima cat un pumn, asa cum avem toti, au reusit prin vene invizibile ce tin de patriotismul adevarat, de adevaratele simtiri romanesti inimile romanilor ramasi in ceea ce se numeste tot mai des secuime. Unul dintre ei este parintele Ioan Selejean. Un preot pe care mi-as dori sa-l vad Patriarh. De el stiu ce a facut acolo, in judetele in care cei mai multi merg doar ca sa manance gulas si sa se bucure de un ceardas...hehe! ce distractie! apoi uitati de harghita si covasna. e misto la bucuresti sau pe unde mai stati. de politicieni...ce sa mai zic...poate o vizita, poate, iar, un ceardas...apoi se intuneca. rasare soarele unguresc. cel romanesc e de mult plecat. mai au in suflet oamenii soare si speranta si lumina...se sting incet toate. e de ajuns sa zica o marime ceva si imediat ne inflamam...harghita! Covasna! Ardealul! Va *ut muma*n**r! Habar n-aveti despre ce vorbiti! De cat atitudini gaunoase, patimase de-o noapte...mai bine atitudini constante! Se vor pierde romanii din harghita, covasna, poate mures...de ce? pentru ca nimeni nu le mai spune ca-s romani.si nimic nu-i mai face sa se simta romani. Patriotismul nu-i o aventura de-o noapte!
Stateam de live la studio. imi suna telefonul(ala privat). domnu anghel? da! sunt...fanica. Da va rog? Va sunt din partea familiei...stroescu. ei au vazut.....stati ca e o mica problema...nu cunosc nici o familie stroescu. domnul vasile si doamna gigica stroescu? insista ea. Nope! Stau in prelungirea ghencea, un cartier la.. stiu unde e cartierul, nu cunosc familia...deci...o zi buna! stati sa va spun de ce v-am sunat, aveti un minut? ...??? ok. Familia stroescu a vazut un produs revolutionar, aspiratoru XXXXstati! nu am timp de asa ceva, va multumesc pentru atentie, dar nu ma intereseaza! macar un minut sa va spun despre ce e vorba? zic ok( gandindu-ma ca totusi asta e jobul ei)...si incepe sa-mi turuie de mizerii, de ozoane, de mopuri de...ca doar sa dau adresa si cineva vine sa-mi faca o demonstratie... zic ok...v-am ascultat...nu ma intereseaza demonstratia, ca oricum nu ma gasiti acasa...pai cum, de la 10 dimineata la 9 seara?? NU! nici in uichend? doamnisoara...nu va zic sa ma laud...(nici nu as avea cu ce), dar lucrez in media...adica NU AM VIATA!!! ufffffffffffffff. am inteles....dar daca va razganditi....nu! nu ma razgandesc...poate daca o sa am candva viata...si bani...ca se leaga...
E frig. Frig rau. Te ia frigul doar cand te
gandesti la FMI si cati bani avem sa le dam...cu asa datorie, au toate
sansele sa ajunga a doua datorie suprema in viata, dupa Moarte...caci de
nascut...te nasti sau nu...dar de murit...cu totii suntem datori... pe
vremuri din acestea apocaliptice, la BNR, cand nu pazesc banca sa nu
vina-plece fmistii mai stau in masina...soferul, paul, cand nu are treaba
face integrame...se chinuie, se scarpina-n cap...pufaie nervos din
tigara cand nu-i vin cuvintele si cand literele ii joaca feste...ma mai
intreaba, il mai ajut...aproapte termina o integrama...Hai ma costine
ajuta-ma!!vrei sa merg la colegi, la digi sa-i intreb pe ei? ce-o sa
zica? ca tu nu stii? te faci de ras! sau poate le zic ca tu dormi, ca sa
nu te fac de ras!! hai ma ajuta-ma!! il ajut...intru si pe goagal de pe
telefon...si-mi consum megabitii mei putini si neplatiti decat de
mine... ca sa gasesc cuvintele...terminam!!! Iupiii! Asta micu de se
scarpina in cap...tot nemultumit...bai nu e bine aici...suna aiurea!
Lasa-l ma ddreaq de cuvant! nu te verifica nimeni!! Bai costine, fata de
tine...pe mine ma mustra constiinta!!
Runda 2....sta paul in masina...mai costine...tu ar trebui sa-mi dai o bere!! stii ca-mi esti dator???
de ce ma?
Pai te pun sa ma ajuti aici la integrame...iti maresti cultura generala!!! ca-ti trebuie la materialele alea de le faci tu!!!
Un simplu om a gasit de cuviinta sa sarute un inger. Un inger alb cu pene negre. Fara teama de Dumnezeu, fara teama de infern sau de Rai. Printre penele negre, buzele rosii ale ingerului aduceau a nemurire. Printre picaturi de roua, ochii ingerului pareau pamanturi virgine de pe marte iar in sufletul ingerului, omul vedea iubirea. Ascunsi sub un cuib de o umbrela, la asfintitul omenirii cand ploua cu munti si rauri fara margini si izvoare, omul si ingerul lui negru cu pene albe frematau in cautarea unicului sarut...la sarutul lor, lumea a murit si a inviat odata. la prima lor noapte de dragoste, omul a capatat doua vieti, ingerul si-a pierdut penele. iar dimineata, din inger se transformase in femeie, iar el, din om in zeul inimii ei. Dar nici ea nu era mai prejos...era zeita inimii lui...Si s-au iubit, si s-au iubit...si s-or mai iubi si azi...
Sunt 4 statusuri de pe facebook. Toate traite la ultima deplasare in nameti. Enjoy.
Botosanenii...mai ai dreaq ca englezii....n-am
mancat nimic de ieri pana acum 3 minute.2 eugenii. N-am avut timp.cand
am avut am aflat ca in unele sate pana si vanzatoarele au program de
siesta...fo 2 ore...mai rau ca englezii ce dreaq! Au magazinele
goale...se plang ca n-au de nici unele...da siesta...siesta se tine
frate!si uite asa...de la 5 de cand sunt treaz m-am bucurat acum ca
pruncu de 2 ieugenii.....
Moldovenii. EPISODUL 2. La focsani in fata
primariei incercam sa iau niste voxuri cu starea de alerta care nu prea e
alerta...da ma rog...ma ia o baba gen duamna...dolofana gen
guitz.guitz! Auzi, decat sa interoghezi lumea mai bine ia o lopata si da
la zapada! Lasa oamenii in pace! Etc etc! M-a luat capul! mai bine
dati dumneavoastra!eu sunt un pic ocupat sa muncesc sa va platesc
pensia! Auzi!nu fi nesimtit!eu nu sunt dar dumneavoastra....da la
lopata! Da nu vreti sa dati dumneavoastra? Ne-a mai amemintat nitel cu
datu in judecata daca o dam la tv sau la ziar si a plecat grohaind cu un
taxi....r`ar mata a dreaq!!
Moldovenii. Episodul 3. Eram undeva prin
botosani. aurel vlaicu. pe marginea drumului o tanti mi-a zis de unii
care sunt la periferia satului, pe niste dealuri si sunt tare izolati
etc. ok. puturos cum sunt am luat operatorul si-am pornit peste nameti
sa ajung la ei...culmea, zapada cat casa...ce surpriza... merg, ajung
intr-un final. ii gasesc, vorbesc cu 1-2 si imi zice un tip(bun de
prasila asta. avea 4 baieti mari, unul
mic si nevasta-sa era iar gravida...)si-mi zice ca e naspa la ei...dar
si mai naspa e la vecinul cel mia de la margine...hai la el. ajungem, il
striga, apare gigel. intr-adevar, zapada ca la balamuc. zice ca nu vrea
sa ne dea vorbe, dar ca putem filma, hai dupa el! si hai...numai ca...o
mica problema...ca sa ajungi in curtea lui cea fara de garduri, trebuia
sa treci pe langa un caine mare, colturos si nervos tare...cam la
....15-20 de cm de coltii lui si de un lant care nu parea ca-l tine prea
bine...orice om normal si-ar fi pus cainele la respect...asta,
moldoveanu dracului nimic! si iat-o anghele si tu stoicescule pe langa
aparatul de capsat cu viata si ham-ham la purtator.... iupiiiiiii! si-am
trecut...moldoveanu se uita nepasator...senzatie misto, tare...
Moldovenii. Episodul 4. Eram la Focsani. La
periferie. Acolo un penny market(sau ceva de genu)...eram aproape sa bag
divort de vezica, asa de tare ma stresa. avea dreptate saraca...dar eu
nu si nu...zic sa ma duc in magazin sa vad poate au toalete...sa nu
apelez iar precum ham-ham la garduri...intru in magazin, nu aveau buda,
dar zic totusi sa vaz ce au pe acolo...ajung la alea 3 randuri unde au tot
soiul de tampenii...acolo...motivul pentru noul episod cu moldoveni...2
fufe... moldovence...una...spalatoare de cururi ale urmasilor
imperiului roman, adica italieni...a doua cred ca nu...si cum stateau
ele acolo, analizau toate produsele...uite, costa 35 de lei jucaria
asta...eeeee...e scumpa, in italia e 3 euro si arata mai bine... uite
dero asta! pai asta e pret? la mine in italia e 2 euro si cinci centime!
uite...pai la mine italia.... acolo preturile sunt asa... si etc
etc...evident, peste accentul ei de moldoveanca batuse in cuie si ceva
accent italienesc...moartea pasiunii...au luat alea 3 randuri la rand si
asta transforma totul in euro si evident...romania iesea pe minus
rau... auzi fa? da cucu? cucu cat e in italia???
Candva, cu ani in urma castigam bine. Chiar foarte bine. Eram mai tanar, mai prost. Aveam ceea ce credeam eu ca sunt prieteni. Erau saraci pe vremea aceea. Pe el cel putin, cred ca-l scoteam in oras ca pe prietena...nu aveam mari secrete fata de el. si cat eu am avut mai multe finante decat ei, a fost ok. Eu am ramas un parlit de jurnalist. ei au evoluat, pr-isti de valoare...ea cu inteligenta, el cu descurcareala. bravo lor. relatiile s-au racit brusc. deh...sa vii din padure de la baneasa, de la aer curat in oras ca sa te vezi cu unu care nu-ti mai face cinste mereu ca nu prea mai are aceiasi bani....dificil...si totusi ne mai vedeam odata la cateva luni, ne mai sunam...ma rog...prietenie la distanta. iar apoi....stop! desi, tot eu, din prietenie pe ea am dat-o inclusiv pe sticla, s-o vada lumea, sa afle de ei...darrrrrrrrrrrr.....recunostinta s-a impuscat in cap de mult. si liniste. vine ziua lui. ii postez pe fb o urare sau parca i-am dat sms. nu tu multumesc, nu tu nimic.... vine ziua mea...nici macar un sms, fb...nimic. nici el, el care la el acasa imi zicea sa mergem la curve ca ar ute ceva nou...nici ea...vedeta data pe teve.....
si brusc, chiar inainte de 1 decembrie ma suna ea...ca organizeaza un targ la un hotel de 5 stele, pe produse traditionale etc...5 stele si traditionalul...nu prea stiu cum merg...dar ma rog... ea si el stiu ce-i ala pr, cica nu eu. si direct, fara sa ma intrebe de sanatate, daca mai lucru, daca ma doare in cur sau in cap, imi explica ea cum as putea sa fac un subiect foarte frumos cu un soi de analiza a targurilor de uichend, cu al ei in prim plan. ii explic ca stiu de targ, dar ca de 1 decembrie e o mica sarbatoare...ziua nationala a romaniei si cred c-o sa fiu ocupat...a avut bunul simt sa nu-mi inchida direct in nas din prima, ci din a 2-a. probabil dupa ce a inchis si-a zis manioasa in barba ca m-am lins pe bot de prietenia lor, a unor oameni importanti....
nu-i nimic baeti si fetite...nu ma ling pe bot de nimic. nu meritati.
Nu stiu cat va place. Pe alocuri e cam... dar cu toate astea...imi place.
Trezit in crucea noptii pt a merge la pitesti,nu pot spune ca la 16 si ceva eram prea fresh in redactie.din contra. Vestea unui accident rutier in baneasa....chiar m-a lasat rece....pana sm aflat ca eu sunt norocosul castigator al unui live pe subiect....mtii matii de curva viata!!!!am ajuns acilo. Masinile erau niste fiare moarte.alaturi si soferul mort in accident. Era acoperit. A venit iml si l-au descoperit. Era mort. Da. Mort.insangerat. Pus pe asfaltul rece si neprimitor. Sper ca ingerii au luat repede sufletul omului de acolo. Sa nu apuce sa vada ce a ramas dintr-o viata. Altfel nici sfantu petru nu-l mai opreste din plans...avea mainile chircite. Ca niste gheare. Gheare de om mort. Stau si ma intreb daca a mai avut timp sa futa moartea...cred ca nu. Si oare...cate grame ii avea sufketul cand rasturnat din tronul inimii s-a trezit cersetor de viata pe asfalt? Doi criminalisti incercau sa-l
Bage intr-un sac alb. De ce alb cand totul era negru bezna in ochii mortului? Mortul nu se opunea. Si totusi nu reuseau. S-a indoit din salele rupte de moarte mortul si abia a incaput in sacul alb fara noima. O viata de om...un sac. De fapt o moarte de om. Moartea e scurta.noduroasa. Urata. Da-te fa in gatu matii. Cauta-ti de treaba!
Aseara, la telefon, toarasu Vali imi impartasea din povestirile auzite de la sora lui, proaspat plecata in Canada. Se facea ca pe o sosea destul de circulata, posibil autostrada, un raton s-a hotarat sa treaca strada. Toate masinile au oprit. Au oprit motoarele. Fara claxoane, nervi, injuraturi, raton luat pe roata din dreapta sau trasnai romanesti. o trecut ratonu linistit strada, iar apoi, ca-n basme, circulatia s-a reluat....
La noi, mai precis la gara de nord, acum fo 3 zile, la o trecere de pietoni intr-un soi de curba chiar in fata garii....trec cativa pietoni, iar in urma lor, cand masinile deja incepeau sa se miste trece si un maidanez. cu coada sus, elegant, berbant... ce sa mai...maidanez de bucuresti. si cum trecea el pe trecere, cam incet, un tip cu un clk il claxoneaza. Atentie, nu da peste el, nu-l injura, il claxoneaza sa-l faca atent. ala micu cu 4 picioare...cam dadea semne ca s-ar cauta de purici taman in mijlocul potecii pentru masini.
No! Claxon si-a cautat, claxon si-a gasit! Cum se auzi in aerul inconjurator claxonu, s-a enervat catelu! Si-a inceput sa latre ma frate la masina si sa sara la roata, ceva de speriat! Nervos nevoie mare Grivei! Pai daca nici pe trecere nu are liniste...atunci unde?!?!
N-am copii. Imi doresc. Am fost copil. Poate inca mai sunt. Am o parere de impartit. V-o spun.
Am mers in cora, la sudului, in mall. trebuia sa cumpar niste traznai pentru cele zilnice. am luat ce aveam nevoie+vreo doua chestii cam inutile dar care sigur trebuie, ca doar sunt nascut tot p”aci pe plaiuri dambovitene cu obiceiul asta in sange...
In fata mea la coada doi parinti si o pustoaica. fata sa fi avut pana in 12 ani. stearsa. in cosul parintilor, de scoala. ma jur ca in 12 ani de scoala generala si liceu, eu, adunat, nu am avut atatea coperti de carti si caiete cate avea fata asta in cos. toate, cu hanna montana. in timp ce miley cirus(asa se scrie?) o arde prin cluburi se pozeaza cu dotarile de la natura la vedere si in general face pe nestapanita prin america, in sun plaza, doi parinti cumparau pe putin fo 20 de coperti cu o hanna cuminte si ingenua, asa cum probabil le place sa creada ca e si fata lor. toate copertile, fie de carte, fie de caiete, erau sclipiciosenii demne de o cauza mai buna, iar pretul....de nepretuit, peste 100 si ceva de lei dadura parintii pe niste plastice care oricum nu rezista prea mult. Rasfatam copiii sau dam banii pe prostii inutile? Unde e limita intre a lua de scoala si a cheltui aiurea?
Si ar mai fi ceva...Ok. cumperi...da copilul ala stie ca tu totusi muncesti pentru copertile lui colorate si tipatoare? are cumva sentimentul muncii? al echilibrului financiar? sau crede ca totul i se cuvine? daca e asa...atunci nu-l ajuti, nu-i faci bine. deloc!
Si acum, ma intreb, fara sa le rapesc dreptul parintilor de a cumpara ce au chef pt copii lor, totusi...de ce dracu sa dai atatia bani pe niste plastice? pe niste falsi idoli? inghitim toate porcariile, caci nu-i asa, ieste cul! Cul nu mi se pare, chiar deloc.